De la oraș la sat: o româncă a renunțat la viața din Italia și s-a mutat într-o casă veche din Delta Dunării
Traiul la urban impune un ritm alert, este gălăgios și poluat, te ține departe de natură și devine din ce în ce mai scump. Așa că mulți sunt cei care hotărăsc să renunțe la stilul ăsta de viață și se mută de la oraș la sat. Suntem curioși să aflăm poveștile oamenilor care au făcut acest pas și să descoperim de ce au luat această decizie, cât de greu sau ușor le-a fost și cum li s-a schimbat viața.
Toate aceste nevoi se încadrează într-un nou trend în creștere în rândul românilor, migrația de la oraș la sate. Datele de la Institutul Național de Statistică sunt cele care confirmă teoria, iar în 2017, peste 100 de mii de români au ales să facă acest pas, în timp ce doar 87.000 s-au mutat de la sate la oraşe în aceeaşi perioadă.
Sanda Eleonora Cojocaru își găsește liniștea pe vatra satului românesc și îi încurajează pe cei care se gândesc să dea orașul pe viața rurală. Asta este povestea ei.
Atunci când a primit o ofertă serioasă și interesantă de muncă a spus da și a luat-o din loc. Era vorba despre un job greu într-o fabrică producătoare de mașini de spălat (Whirpool) din Italia. „Visele mele erau prea mari pentru a rămâne o învățătoare. Am suferit foarte mult după această alegere făcută, apoi m-am resemnat și mi-am găsit bucuria în alte lucruri”, mărturisește ea.
Noua țară i-a devenit casă pentru următorii 20 de ani, iar la început, fiind foarte ambițioasă, Sanda și-a mai luat de muncă pe lângă slujba principală. A mai avut două job-uri, dar nu concomitent, ci pe anumite perioade de timp. Primul a fost cel de ospătăriță. După cele opt-nouă ore pe care le muncea în fabrică, ea se ducea să lucreze încă cinci-șase ore într-un restaurant, la marginea orășelului în care locuia, aflat la 200 de kilometri depărtare de Roma. Nu a putut rezista mult în ritmul ăsta și așa cum zice, munca de ospătar cere multă energie consumată, așa că s-a reprofilat spre cel de-al doilea job part-time.
A făcut o școală sportivă și a devenit antrenor personal. I-a plăcut foarte mult meseria asta și spune că s-a descurcat de minune în noul rol, a umplut sălile de sport, mai ales că era tânără, frumoasă și determinată să facă totul perfect.
„Mi-a plăcut să fac bine ceea ce fac, să se vorbească bine de mine, fiind conștientă că odată cu mine se ridica sau se cobora steagul țării mele, țară pe care am iubit-o dintotdeauna”,explică ea.
Articolul complet pe lovedeco.ro
