Jurnal de drum RePatriot la Londra – Trei zile cât o punte peste Marea Nordului
Sunt călătorii pe care le faci pentru afaceri. Sunt călătorii pe care le faci pentru prieteni. Și sunt călătorii pe care le faci pentru România.
Așa a fost deplasarea RePatriot la Londra, între 22 și 24 iunie 2026.
Ziua 1. Spre Londra, împreună cu România
Luni dimineață, pe culoarele aeroportului Otopeni, românește se auzea pretutindeni. Nu era doar zgomot de bagaje și anunțuri. Era un fel de foșnet familiar, ca și cum o bucată din țară s-ar fi desprins și ar fi plutit odată cu noi. Familii cu copii, tineri cu rucsacuri, oameni în costume, femei cu ii împăturite grijuliu în bagaje de mână. Toți mergeau în aceeași direcție, deși fiecare avea propria poveste.
La Luton, ne-a așteptat o limuzină neagră, pusă la dispoziție de un antreprenor român din Londra. Un gest simplu, fără fanfară, dar care spunea mai mult decât orice discurs despre comunitate. Londra ne-a primit cu un soare alb, aproape mediteranean, și cu o căldură care părea să fi greșit adresa. Hotelul de 4 stelke din Kensington, cu prețuri pe măsură și camere mici, ne-a reamintit, în treacăt, că România a devenit, în ultimii ani, un loc în care confortul costă mai puțin și se simte mai bine.
Seara ne-a adunat la Belgrave One Club. Lumina era caldă, vinul curgea domol, iar conversațiile inteligente se împleteau natural. Antreprenori, consultanți, investitori, oameni care construiesc zilnic punți invizibile între cele două maluri ale Mării Nordului. Discuțiile au început despre investiții și s-au terminat, mult după miezul nopții, despre dor, despre identitate și despre ce înseamnă, de fapt, să rămâi român când ești departe. Mulțumim Bogdan, Sebastian, Ana, Raluca și tuturor oamenilor prezenți și pe care ni-i dorim cât mai aproape.
Ziua 2. O conferință care a respirat
A doua zi a început devreme, sub același cer fierbinte. Întâlniri pe fugă, cafele băute în picioare, telefoane care nu mai conteneau. După-amiaza, la Institutul Cultural Român, aerul era deja încărcat de așteptare. Am explorat expoziția “Running Man” a lui Daniel Bălănescu și ne-am tot imaginat călătoriile incredibile din toate colțurile lumii. Am început să socializăm, un pahar de șampanie, apă rece și sucuri atât de cunoscute aici – Aqua Carpatica. O oră a trecut rapid și sala s-a umplut imediat. Peste o sută de oameni. Unikj care au confirmat nu au venit dar mai mulți nu au confirmat și au venit. Antreprenori, medici, cercetători, profesori, studenți. Generații diverse, exact cum trebuie să fie.
Marius Bostan a deschis magistral ca de fiecare dată cu un discurs rațional dar care crează emoție și deschide inimile. Despre Repatriot, despre Romanian Business Leaders despre misiunea asumată și acțiune concretă. Excelența Sa, doamna ambasador Laura Popescu, a deschis seara cu o intervenție calmă și profundă, în care a vorbit despre rolul diasporei nu ca despre o resursă de trimis bani, ci ca despre o resursă de inteligență, relații și încredere. Sala a ascultat în liniște, cu mare atenție. Ne-a lăudat și îi mulțumim pentru că nu a fost doar diplomație ci mărturie sinceră.
Apoi au urmat vorbitorii. Petru Moțac a vorbit despre rețelele vii care se formează între cei plecați și cei rămași acasă, cu o căldură care a făcut ca cifrele să devină povești. Despre Bucovina Connect și revenirea sa Acasă. Andrei Bogdan și Sebastian Boncu au vorbit despre antreprenoriat real, despre riscuri asumate și despre cum diaspora poate accelera proiecte care altfel ar rămâne doar vise. Crina Ancuța a adus o perspectivă profund umană despre leadership și reconectare, iar Raluca Epureanu a vorbit despre identitate și despre cum brandurile românești pot crește când sunt susținute de comunitate.
După două ore pline, Rareș Dinu dă un nou suflu întâlnirii și prezintă perspectiva tinerilor profesioniști, explică Repatriot și conexiunea comunității.
Bianca Stănescu de la Allianz Tiriac Asigurari are o intervenție remarcabilă despre protejarea celor rămași acasă, despre conectare și transfer de know how financiar.
Prof. Dr. Roxana Carare, profesoară de neuroanatomie clinică la University of Southampton, a avut o intervenție profund emoționantă despre cercetarea dedicată Alzheimer. Ne-a atins în mod special coincidența simbolică legată de numele unui viitor medicament important, care poartă codul Transfăgărășanului, un loc care pentru români înseamnă curaj, înălțime și drum deschis prin munte.
Alexandra Lăcătușu a prezentat BioMentorHub, un proiect care conectează cercetători, antreprenori și mentori din țară și din diaspora pentru a dezvolta ecosistemul românesc de biotehnologie și științe ale vieții. Prezentarea despre 1Health Innovation Bootcamp 2026 a arătat concret cum expertiza românească din lume poate fi pusă în slujba cercetării, inovării și viitorului României.
Alin Buși a vorbit simplu și puternic despre drumul antreprenorului român din Londra: de la începuturi fără resurse la construirea unui business în construcții care astăzi oferă locuri de muncă altor români. O poveste despre muncă, demnitate și reușită construită pas cu pas.
Din partea tinerilor, Antonia Cheptănuș, coordonatoarea filialei din Marea Britanie a Ligii Studenților Români din Străinătate, a adus vocea unei generații care rămâne conectată la România chiar și atunci când studiază și construiește în afara țării.
Formidabila intervenție a Tessei Dunlop ne-a dat un call to action imediat: susținerea campaniei pentru introducerea limbii române ca opțiune la examenul GCSE în Marea Britanie. Este o miză de identitate pentru copiii români din UK. Petiția și scrisoarea către MP pot fi trimise aici: https://romaniangcse.co.uk/.
Mirel are darul rar de a pune întrebările potrivite și de a aduce oamenii împreună. Printre idei despre business și viitor, conversația a ajuns firesc la cartea “SMS from God”, un subiect care a deschis o discuție neașteptată despre credință, sens și felul în care fiecare dintre noi primește, uneori, exact mesajul de care are nevoie la momentul potrivit. Au fost ore în care nimeni nu se uita la ceas. Mirel Duță și soția sa, Anca, fondatorii brandului Amede Bebe, care chiar au lansat la Londra oficial cartea lor spirituală „SMS from God”, bazată pe mesajele care i-au călăuzit în viața lor, și despre cum Amede Bebe i-a ajutat să se repatrieze.
Intervențiile s-au legat firesc una de alta. Nimeni nu a citit de pe hârtie. Fiecare a vorbit din experiență. Conferința oficială fusese programată de la 16:00 până la 19:30. Însă, pe măsură ce se apropia ora finalizării, participanții nu s-au dovedit pregătiți să plece. În jurul celor prezenți se simțea energia unei comunități care nu iese împăcată doar cu o conferință de imagine, ci caută rezultate concrete. Într-un cuvânt, nimeni nu se grăbea acasă.
După aproape cinci ore, sala nu se putea goli. Oamenii stăteau în holuri, se prezentau, își dădeau cărți de vizită, râdeau, se emoționau. Afară era încă foarte cald, dar în interior se simțea ceva de un cald altfel: un fel de încredere care se țesea singură, fără să fie programată.
Ziua 3. Când Londra a purtat ie
Ultima zi a început sub același soare nemilos. Seara, curtea Ambasadei României s-a transformat. Ii albe, brodate cu fir roșu și negru, fluturau ușor în aerul fierbinte. Muzică populară, dansuri, râsete. Pentru câteva ore, Londra a mirosit a România. A busuioc, a flori de câmp și a dor.
Ansamblul Universității Transilvania din Brașov a dansat cu o energie care a ridicat publicul în picioare. Expoziția de ii din colecția Alexandra Maria Gordon a stat tăcută și frumoasă, ca o mărturie vie. Mihai Toma a adus pe scenă o muzică originală, în care folclorul se împletea cu sunete contemporane. Iraida Florea a expus lucrări vizuale inspirate din mituri vechi, iar Marilena Covaliuc a condus un atelier floral delicat, în care mâinile oamenilor au creat buchete ca niște mici altare.
Delicatesele românești oferite de Crystals Of London și produsele tradiționale „Barbosu” au adus un strop de gust autentic românesc.
Faptul remarcabil: după încheierea programului oficial oamenii au continuat discuțiile în cercuri mici, schimbând impresii și planuri sub lumina felinarelor de vară. Au fost făcute fotografii de grup care surprindeau zâmbete și ii cusute cu finețe. Am asistat la puține momente solemne; a fost în schimb o „seară de întâlnire a sufletelor”, cum a subliniat un participant. Amintirile mari ale acelei seri: flăcări mici de lumânări în fața bisericii din grădină, copii alergând îmbrăcați în ie, și adulți care se liniștiseră în bucuria de a-și reîntâlni rădăcinile. Antreprenori care construiesc companii, cercetători care vor să aducă acasă cunoaștere, tineri care încă nu știu exact ce vor, dar știu că vor să facă ceva pentru România.
Mai mult decât trei zile
La finalul acestor trei zile rămâne un sentiment greu de pus în cuvinte.
Diaspora românească nu este o comunitate abstractă. Sunt oameni. Cu nume, cu povești, cu răni și cu visuri. Iar când creezi un spațiu în care ei se pot întâlni cu autenticitate, ceva se întâmplă. Se naște o țesătură fină de încredere. Nu una impusă, ci una care crește singură, fir cu fir.
RePatriot nu organizează doar evenimente. Creează momente în care românii, oriunde s-ar afla, își amintesc că fac parte din aceeași poveste. O poveste care continuă. O poveste care, uneori, pentru trei zile, a legat Londra de România printr-o punte invizibilă, dar extrem de reală.
Iar asta, până la urmă, este cel mai important lucru pe care îl putem face: să ținem vie legătura, să o întărim și să o transmitem mai departe.
Allianz-Țiriac Asigurări – partener strategic RePatriot
